DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo].
Sursa: Dicționar de neologisme
DISCURSÍV, -Ă (‹ fr., lat. m.) adj. (FILOZ., despre un procedeu de cunoaștere sau o formă de gândire) Care se realizează pe o cale indirectă, atingându-și scopul prin folosirea unor operații parțiale, respectiv prin parcurgerea unor etape intermediare; în care ceva este cunoscut prin altceva (ex. raționamentul, demonstrația sunt procedee de cunoaștere și forme de gândire p.).Sursa: Dicționar enciclopedic discursív (deductiv) adj. m., pl. discursívi; f. discursívă, pl. discursíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită discursiv a. care trage prin raționament o propozițiune dintr’alta.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care se realizează prin trecere logică de la premise la concluzie prin mai multe etape intermediare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)