Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele disculpa:

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].
Sursa: Dicționar de neologisme

disculpá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 discúlpă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISCÚLPĂ s. f. dezvinovățire. (< it. discolpa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa].
Sursa: Dicționar de neologisme