DISCOGRÁFIC, -Ă, discografici, -ce, adj. 1. De disc1 (4). 2. De discografie (1). – Din fr. discographique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISCOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la discografie; înregistrat pe disc. [Cf. fr. discographique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*discográfic (-co-gra-) adj. m., pl. discográfici; f. discográfică, pl. discográficeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISCOGRÁFIC, -Ă, discografici, -ce, adj. 1. De disc1 (4). 2. De discografie (1). – Din fr. discographique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)