DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a disciplinat a. supus disciplinei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
disciplinat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul disciplina