Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele dis:

DIS1 adv. numai în expresia dis-de-dimineață, foarte devreme. [Vechiu-rom. dâns-de-dimineață (încă la Bălcescu): v. dâns]. (Dicționar universal al limbei române, ed. 8, de Lazăr Șăineanu).
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare


DIS- v. des1-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIS2-/DIZ- elem. „dificil, greu, anormal”. (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DIS1-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].
Sursa: Dicționar de neologisme

DIS2- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V. dins.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) dis- (vgr. dys-), prefix care înseamnă „răŭ” ca'n dispepsie, disenterie, dușman. V. eŭ- 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a