DIPLOMÁTICĂ1 s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărți și altor documente oficiale. [Gen. -cii. / < fr. diplomatique].
Sursa: Dicționar de neologisme
DIPLOMÁTICĂ2 s.f. (Rar) Diplomație. [Gen. -cii. / < germ. Diplomatik].
Sursa: Dicționar de neologisme
DIPLOMÁTICĂ s. f. 1. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) diplomátică (di-plo-) s. f., g.-d. art. diplomáticiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită diplomatică f. știința care are de obiect lectura și critica documentelor și a diplomelor vechi: ea fu întemeiată în 1681 de benedictinul Mabillon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
diplomatica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul diplomatic
diplomatică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul diplomatic