DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme
* diecéză f., pl. e (lat. dioecésis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioikéo, guvernez; oîkos, locuință. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele paĭ-spre-zece provinciĭ ale imperiuluĭ roman în sec. IV după Hr. Azĭ, eparhie. – Și diocéză (fr. diocèse, it. diócesi, mlat. diocésis).
Sursa: Dicționaru limbii românești
!diecéză/diocéză (di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. diecézei/diocézei; pl. diecéze/diocézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)