Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele didahie:

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)