DÍCĂ adv. v. adică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dícă f. (cp. cu ngr. diki, vgr. dike, judecată, precum și cu adică). Mold. La dică, la momentu deciziv: a greși tocmaĭ la dică; „cînd la dică, nu-ĭ nimică!”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dícă, dici, s.f. – Unitate de măsură pentru cereale, echivalentă cu aproximativ 25 kg. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
dică f. moment deciziv: să nu greșească tocmai acum la dică CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÍCĂ adv. v. adică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)