DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2), [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
diávoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2), [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
diávoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)