DIALÉLĂ, dialele, s. f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție. [Pr.: di-a-] – Din fr. diallèle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DIALÉLĂ s. f. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. (< fr. diallèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIALÉLĂ s.f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. [< fr. diallèle, cf. gr. diallelos – reciproc].
Sursa: Dicționar de neologisme
dialélă (di-a-) s. f., g.-d. art. dialélei; pl. dialéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DIALÉLĂ, dialele, s. f. (Log.) Definire a unei noțiuni în cerc vicios printr-o altă noțiune. [Pr.: di-a-] – Din fr. diallèle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)