DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
diafíză (di-a-) s. f., g.-d. art. diafízei; pl. diafízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)