DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieții; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoșteni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
dezmoștenít, -ă adj. Scos din moștenire. Fig. Nenorocit: un dezmoștenit al soarteĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile vieții; privat de drepturi. – V. dezmoșteni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dezmoștenit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul dezmoșteni
