DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dezastru n. mare nenorocire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)