Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele dezagrement:

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
Sursa: Dicționar de neologisme

!dezagremént (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagreménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
Sursa: Dicționar de neologisme

!dezagremént (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagreménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)