DEZAFURCÁRE s.f. (Mar.) Desfacere a cheii de afurcare și ridicarea la bord a uneia din cele două ancore cu care o navă este ancorată prin afurcare. [După fr. désaffourchage].
Sursa: Dicționar de neologisme
Forme flexionare:
dezafurcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul dezafurca