DEVÍZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. – Din fr. devise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEVÍZĂ s. f. 1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. 2. (herald.) figură emblematică ce însoțește un scut, un blazon. (< fr. devise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEVÍZĂ s.f. Formulă scurtă exprimând o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. [< fr. devise].
Sursa: Dicționar de neologisme
* devíză f., pl. e (fr. devise, tot de unde vine și deviz; it. divisa). Cuvînt orĭ frază care arată o ideĭe, un ideal, un scop: deviza omuluĭ de elită sufletească e: „Facă-se dreptate chear dacă ar peri lumea”. – Devizele se pun pe decorațiunĭ, embleme, mărcĭ ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
devíză (slogan) s. f., g.-d. art. devízei; pl. devízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deviză f. 1. sentență scurtă exprimând o cugetare, un sentiment: România are ca deviză «Nimic fără Dumnezeu»; 2. figură de blazon cu vorbele care o explică: 3. hârtie-monedă a unei țări: devize străine (= fr. devise).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEVÍZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. – Din fr. devise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)