Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele determinativ:

DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. déterminatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DETERMINATÍV, -Ă adj., s. n. determinant. (< fr. déterminatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DETERMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Gram.) Determinant. ◊ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [Cf. fr. déterminatif, it. determinativo].
Sursa: Dicționar de neologisme

*determinatív, -ă adj. Gram. Care servește la determinarea unuĭ lucru, la restrîngerea înțelesuluĭ, ca articulu, ca pronumele posesiv, cel demonstrativ, cel indefinit, numeralu. Complement determinativ, acela care precizează însemnarea unuĭ substantiv, ca: coloarea ceruluĭ e albastră. Propozițiune completivă determinativă, aceĭa care, în frază, împlinește rolu ce complement determinativ, ca: țara pe care ne-a dat-o Traĭan e încîntătoare. Sn., pl. e. Un determinativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

determinatív adj. m., pl. determinatívi; f. determinatívă, pl. determinatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

determinativ a. Gram. care precizează însemnarea unei vorbe: pronume determinativ.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. déterminatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)