DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
detentór s. m., pl. detentóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)