Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele destupa:

DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


destupá (destúp, destupát), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.
Sursa: Dicționarul etimologic român

destupa, destup v. r. a deveni receptiv la nou, la sugestiile cuiva etc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!destupá (a ~) vb., ind. prez. 3 destúpă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

destupà v. a lua astupătoarea. [V. astupà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Pref. de- + [a]stupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)