DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a destinzătór (rar) adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
destinzător a. și m. care destinde: (soare) destinzător feeric de aripi sburătoare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Rar) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)