DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1- + [în]huma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
Sursa: Dicționar de neologisme
deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Pref. des- + [în]huma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)