DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a desfătát, -ă adj. În desfătare. Adv. Domniĭ ceĭ bunĭ și direpțĭ fără grijă și desfătat domnesc (Cost. 1, 294).
Sursa: Dicționaru limbii românești
DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față, neînfățat. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
desfățat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul desfăța
desfătat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul desfăta