DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a desfătáre s. f., g.-d. art. desfătắrii; pl. desfătắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
desfătare f. 1. acțiunea de a desfăta; 2. plăcere mare, deliciu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
desfățare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul desfăța
desfătare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul desfăta