DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desétină. – Var.: (2) deseátină s. f.] – Din bg., scr. desetina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor).Sursa: Dicționarul etimologic român
desetínă f., pl. e (rus. desĕatina, d. desĕatĭ, zece, vsl. desentina. V. otașniță). Vechĭ. Zecĭuĭala stupilor. V. rusumat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
desetínă/desétină (înv.) s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétineSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită în trecut și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desétină. – Var.: (2) deseátină s. f.] – Din bg., sb. desetina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desétină. – Var.: (2) deseátină s. f.] – Din bg., scr. desetina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor).Sursa: Dicționarul etimologic român desetínă f., pl. e (rus. desĕatina, d. desĕatĭ, zece, vsl. desentina. V. otașniță). Vechĭ. Zecĭuĭala stupilor. V. rusumat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
desetínă/desétină (înv.) s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétineSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită în trecut și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desétină. – Var.: (2) deseátină s. f.] – Din bg., sb. desetina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)