Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele descâlcit:
DESCÂLCÍT1,descâlcíturi, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DESCÂLCÍT2, -Ă,descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
descâlcít s. n., pl. descâlcíturi Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DESCÂLCÍT1,descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DESCÂLCÍT2, -Ă,descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DESCÂLCÍT1,descâlcíturi, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DESCÂLCÍT2, -Ă,descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
descâlcít s. n., pl. descâlcíturi Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DESCÂLCÍT1,descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DESCÂLCÍT2, -Ă,descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
descâlcit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul descâlci