DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
desculț - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul desculța
desculț - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul desculța