DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des1-+ [în]creți.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a descrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 să descrețeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
descrețì v. 1. a șterge crețurile sau sbârciturile; 2. fig. a îmbucura, a înveseli.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Pref. des- + [în]creți.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)