DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESCONSIDERÁȚIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DESCONSIDERÁȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen. -iei, var. desconsiderațiune s.f. / cf. fr. déconsideration].
Sursa: Dicționar de neologisme
desconsideráție (rar) (-ți-e) s. f., art. desconsideráția (-ți-a), g.-d. art. desconsideráției; pl. desconsideráții, art. desconsideráțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. (Rar) Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)