DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
Sursa: Dicționar de neologisme
desconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsíderăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)