Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele descâlcit:

DESCÂLCÍT1, descâlcíturi, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCÂLCÍT1, descâlcíturi, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

descâlcit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul descâlci