Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele derivație:

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DERIVÁȚIE s.f. 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, var. derivațiune s.f. / cf. fr. dérivation, it. derivazione, lat. derivatio].
Sursa: Dicționar de neologisme

deriváție (-ți-e) s. f., art. deriváția (-ți-a), g.-d. art. deriváției; pl. deriváții, art. deriváțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)