DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEPLORÁBIL, -Ă adj. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil. (< fr. déplorable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEPLORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de plâns, de milă; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. déplorable].
Sursa: Dicționar de neologisme
*deplorábil, -ă adj. (lat. deplorabilis, dedus din plorabilis). De plîns, jalnic. Regretabil, demn de milă: situațiune deplorabilă. Adv. În mod deplorabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
deplorábil (de-plo-) adj. m., pl. deplorábili; f. deplorábilă, pl. deplorábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită deplorabil a. de plâns.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)