Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele denticul:

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
Sursa: Dicționar de neologisme

dentícul s. n., pl. dentícule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
Sursa: Dicționar de neologisme

dentícul s. n., pl. dentícule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)