Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele denominativ:

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumește. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus].
Sursa: Dicționar de neologisme

*denominatív, -ă adj. (lat. denominativus). Care servește la numit: termin denominativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

denominatív1 adj. m., pl. denominatívi; f. denominatívă, pl. denominatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

denominatív2 s. n., pl. denominatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

denominativ a. ce servă a numi: termen denominativ.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DENOMINATÍV,-Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)