DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
*delațiúne f. (lat. de-látio, -ónis, d. dé-fero, férre, -látum, a raporta. V. re- și trans-lațiune). Defav. Denunțare secretă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
delațiúne (denunț) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită delațiune f. denunțare din interes sau din răutate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)