DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEHISCÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].
Sursa: Dicționar de neologisme
*dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dehiscenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul dehiscent
dehiscentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul dehiscent