Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele degenerescență:

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence].
Sursa: Dicționar de neologisme

degenerescénță f. pl. e (fr. dégénérescense). Barb. Degenerare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DEGENERESCÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. 1. (BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate într-o structură ce și-a pierdut atât caracterele distincte cât și funcția normală. 2. (MED.) Modificare patologică regresivă a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (ex. d. grasă, d. amiloidă etc.). 3. (PSIH.) Degradare mentală și morală. 4. (MAT., FIZ.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.
Sursa: Dicționar enciclopedic

degenerescénță s. f., g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

degenerescență f. tendență de a degenera.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

degenerescenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul degenerescent

degenerescentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul degenerescent