DEDUCȚIÚNE s. f. v. deducție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEDUCȚIÚNE s.f. v. deducție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*deducțiúne f. (lat. dedúctio, -ónis). Substracțiune, scoatere. Concluziune scoasă dintr’un raționament mergînd de la general al particular (în opoz. cu inducțiune). – Și -úcție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
deducți(un)e f. 1. consecință dintr’un raționament; 2. operațiunea spiritului prin care ce descinde dela verități generale la verități particulare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DEDUCȚIÚNE s. f. v. deducție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)