Am găsit 44 de definiții pentru cuvantul/cuvintele dedal:

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: Dicționar de neologisme

Dedal = Daedalus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
Sursa: Dicționar enciclopedic

dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Dedál (personaj) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dedal n. labirint. [V. Dedal].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: Dicționar de neologisme

Dedal = Daedalus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
Sursa: Dicționar enciclopedic

dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Dedál (personaj) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dedal n. labirint. [V. Dedal].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: Dicționar de neologisme

Dedal = Daedalus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
Sursa: Dicționar enciclopedic

dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Dedál (personaj) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dedal n. labirint. [V. Dedal].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: Dicționar de neologisme

Dedal = Daedalus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
Sursa: Dicționar enciclopedic

dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Dedál (personaj) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dedal n. labirint. [V. Dedal].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEDÁL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)