DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia].
Sursa: Dicționar de neologisme
deconsiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
deconsiliere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul deconsilia