Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele decoltat:

DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].
Sursa: Dicționar de neologisme

decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

decoltat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul decolta