DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități, ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECLARÁ vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial în fața unei autorități. ◊ a mărturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. II. refl. 1. a începe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunța public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva. (< fr. déclarer, lat. declarare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECLARÁ vb. I. 1. tr. A spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ♦ A comunica ceva oficial în fața unei autorități. ♦ A mărturisi. 2. tr. A proclama. ♦ A pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. 3. refl. A se pronunța public, a lua atitudine pentru sau împotriva cuiva sau a ceva. [P.i. declár. / < fr. déclarer, cf. it., lat. declarare].
Sursa: Dicționar de neologisme
declará (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declárăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită declarà v. 1. a face cunoscut: a declara intențiunile sale; 2. a semnifica ’un act public: a declara răsboiu; 3. a se manifesta: frigurile s’au declarat; 4. a lua parte pentru sau contra cuiva: mă declar pentru voi contra lor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități. ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)