DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].
Sursa: Dicționar de neologisme
decimáre s. f., g.-d. art. decimắrii; pl. decimắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
decimare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul decima