Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele decent:

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DECÉNT, -Ă adj. 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< fr. décent, lat. decens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DECÉNT, -Ă adj. Cuviincios. [Cf. fr. décent, lat. decens].
Sursa: Dicționar de neologisme

decént (tă), adj. – Cuviincios, pudic. Fr. décent.Der. (din fr.) indecent, adj.; decență, s. f.; indecență, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*decént, -ă adj. (lat. décens, -éntis, d. decet, se cuvine. V. decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. Adv. În mod decent.
Sursa: Dicționaru limbii românești

decént adj. m., pl. decénți; f. decéntă, pl. decénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

decent a. cuviincios.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)