DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECELÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].
Sursa: Dicționar de neologisme
DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.Sursa: Dicționar enciclopedic deceláre s. f., g.-d. art. decelắrii; pl. decelắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
decelare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul decela