DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECANTÁȚIE s. f. decantare. (< fr. décantation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECANTÁȚIE s.f. Decantare. [< fr. décantation].
Sursa: Dicționar de neologisme
decantáție (-ți-e) s. f., art. decantáția (-ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)