DECA- Element de compunere care înseamnă „zece” și servește la formarea unor substantive și adjective. – Din ngr. déka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECA- elem. „zece”, „de zece ori”. (< fr. déca-, cf. gr. deka)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECA- Element de compunere savantă cu semnificația „zece”, „de zece ori”, folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc măsuri. [Cf. fr. déca-, gr. deka – zece].
Sursa: Dicționar de neologisme
deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”.Sursa: Dicționarul etimologic român déca V. dacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*déca- (vgr. déka, zece), prefix care arată înmulțirea cu zece în cuvintele științifice: decagon, decametru. – Se zice și pe scurt ca subst.: un deca, doĭ deca = decalitru. V. deci-.
Sursa: Dicționaru limbii românești