Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele deblocare:

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [< debloca].
Sursa: Dicționar de neologisme

DEBLOCÁRE (‹ debloca) s. f. 1. Operație de înlăturare a unei blocări (ex. în căile ferate, prin d. se anulează interdicția care împiedică acționarea organelor de comandă sau de execuție). 2. Ridicarea interdicției de transportare sau de vânzare a unei mărfi (de regulă alimentare). ◊ Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ◊ Deblocarea prețurilor = permiterea variației libere a prețurilor, mărfurilor, serviciilor, forței de muncă sub influența cererii și a ofertei; liberalizare. 3. (MED.) Suprimare a inhibițiilor afective (care se opun exteriorizării delirului sau conflictelor inconștiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (ex. eter, barbiturice, amfetamină ș.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*deblocáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debloca.
Sursa: Dicționaru limbii românești

deblocáre (de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. – V. debloca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

deblocare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul debloca