DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
Sursa: Dicționar de neologisme
debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)